Adio performanta!

A venit timpul sa pun capat unui capitol important al vietii mele. Relatia dintre mine si jocul de baschet a ajuns, din pacate, in fata notarului, cu actele de divort pe masa. Cum s-a ajuns aici? Va voi detalia dupa cum urmeaza. 

Uzura si accidentarile sunt principalii dream-killers in viata atletului. Uneori, indiferent cat de mult razbati sa dovedesti contrariul, genunchiul, umarul sau chiar si unghia rupta de la picior, iti afecteaza biomecanica miscarii. Mai pe romaneste, te fac sa te gandesti de doua ori daca chiar iti doresti sa alergi in acel moment. 

La inceput, imi doream din tot sufletul sa continui, sa ameliorez cum pot durerile ( care duc la alte dureri dupa ), pentru a continua sa arunc varza oficiala Molten in cos, la un nivel destul de inalt incat sa ma multumeasca sufleteste. Toate pana intr-un punct. 

In Romania, pana a ajunge sa iti platesti studiile, sa iti iei o casuta, o masina sau chiar o hainuta din banii castigati din sport, ai de trecut prin niste ani buni de foame. Nu neaparat pentru ca sunt bani putini pentru ca NU sunt deloc putini ci pentru ca nu exista seriozitate in plati lunare. Cred ca va pot enumera pe o mana cluburile de baschet romanesti ce dau la timp tinerilor maruntisul lunar pentru care isi rup picioarele. Spre exemplu, inca am de luat bani de la o echipa unde am activat, intarzierea fiind de 12 luni in curand. Incontinuu aud „saptamana viitoare poate iti dam niste banuti”. Nu am cerut nimic peste ce am facut. Vreau banii mei ca sa imi continui studiile. Cer prea mult?

Inafara de primul an de seniorat, nu prea au trecut banii prin portofel, ci vorbe goale. Nu o sa uit cand m-am dus la Contabilitate pe data de 15 , am batut la usa, am salutat respectuos si am zis ca este ziua de salariu. Raspunsul a fost „Esti tanar, masa iti dam, chirie iti dam, familie nu ai. Ce iti trebuie si bani?”. Un raspuns perfect corect daca analizam situatia. Ca sa ies in oras cu o fata, logica spune ca imi voi lua cina de la popota si o voi imparti cu domnisoara. Iesitul la cafea este mult prea mainstream. Hainele si ghetele de baschet nu sunt o necesitate. Daca am nevoie de suplimente sau sa umplu frigiderul, mai bine sa imi rod unghiile. Intr-o seara eram cu baietii in apartament si era la TV un meci important de fotbal. Neavand banuti de bere, ne-am umplut halbele cu apa de la chiuveta, imaginandu-ne ca bem Heineken. Suntem tineri, nu avem nevoie de bani. 

Romania e singura tara pe dos fata de restul. In Bulgaria daca te duci, ti se va spune: „Seriful asta e bulgarul nostru. El are prima sansa.” Aici replica vine cam asa: „Seriful asta e strain, ii dam multi bani. El joaca primul. Tu ai 20 de ani, mai ai timp. Dai si bluza de pe tine sa nu ii fie frig.” 

Motivele si povestile ar putea continua, dar din diverse motive personale si etice, prefer sa ma limitez la cele de mai sus. Va multumesc. 

#MitrisOut 

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. barabasicsongor spune:

    Alegere buna!!! 😉

    Apreciază

  2. Oltita spune:

    Îmi pare rău pentru tine! Pe de altă parte, te-am citit din „scoarță în scoarta”. Nu cred că mi-a scăpat ceva scris de tine. Și mi-a plăcut ce am citit. Deci, nu lăsa armele jos! Cu toata increderea, treci la scris, că îți iese bine.
    Succes în noua activitate!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s