6, VINE SOR-MEA! #CCFM- CHAPTER IV 

In momentul in care ajungi in clasa a IV-a, nevoia ta de autonomie creste. Nu te mai duce ma-ta la scoala, nu mai te culci la 22.00, ti se lungeste programul de stat afara si incepi sa te uiti dupa ..”fustite”. 

Stiam ca ai mei nu o sa imi dea drumul din lesa si ma vor bibili toata viata. Asta daca nu puneam eu la cale un plan ingenios pe termen lung. O surioara sau un fratior! Asa ma lasa liber si nici nu mai dau socoteala asa des. Buuuuuuun dar cum sa pun problema?
Mami si tati aveau un plod de 10 ani. De ce sa isi f*ta linistea cu inca unul? Pentru ca sunt un pustache inteligent si stiu cum sa pun problema. In loc sa ma duc la ei cu o fata de milog sa le mai cer un fratior/surioara, mai bine ma duc si le spun pe un ton foarte serios „Ma serifilor, voi cand muriti, eu cu cine raman?”. Spre mirarea mea, au muscat-o amandoi mult mai tare decat m-as fi asteptat. Au urcat veverita pe creanga, parcat tirul, turat motorul. Si s-a intamplat. 
Iunia-Ecaterina Rasty-Petzalis. Numele in jurul caruia intreaga mea viata va gravita de acum-incolo. O iubeam din tot sufletul. Si nici macar nu se nascuse. 

Momentan, era doar un chistoc pe care il vedeam pe un ecran daca o doctorita dadea cu un mouse pe burta mamei. Dar de abia asteptam intalnirile cu Iunia de la controalele periodice. Usor, usor, monologul s-a transformat in dialog, pentru ca Iunia imi raspundea prin  Codul Morse. Dadea ca disperata cu picioarele in burta-purtatoare. Stai ma nene sa ajungi pe lume, dupa sa faci fite ca nu-ti convin glumele mele. 

23.06.2006 tatuat pe suflet. O fiinta cat palma, dolofana, ce dadea ordine inca din secunda 10. Nu mai e de gluma. Iunia este un dar de la Dumnezeu. A facut El putin misto cu mine si m-a lasat sa cred ca sunt mastermind-ul acestui plan divin dar nu poti avea merit pentru o asemenea aparitie printre pamanteni. Sa mor eu. 

Legenda spune ca mama nu s-a mai bucurat asa de cand i-a tuflit lui tata florile in bot la Costinesti. Tata facea ture prin spital, arunca cu bani si bautura. Carnavalul de la Rio avea un motiv in plus sa defileze. Cei de la Spitalul Elias s-au dus in Centrul Vechi. Si nimic nu mai era gri in jurul nimanui. Gata ma a trecut minutul de extaz. A inceput sa planga din nou. Cineva sa puna copilul pe „Vibratii” va rog, nu mai rezist! Haideti acasa la noi!

Printesa Daiana de Bucuresti a ajuns acasa, a facut cunostinta cu apartamentul, a vazut ce e de spart si ce luceste. Gata, hai sa ii dam cu scandal! Toti trei trebuia sa stam pe langa ea si sa-i dam cu laude si ofrande altfel era vai de linistea noastra. La un moment dat aveam coregrafie pe INTREG albumul Cleopatrei Stratan. Plina de peripetii viata in jurul pampers-ului. Recomand. 

Pentru cei ce cunosc familia Rasty, stiu ca suntem niste retardati. Dar nu ne stiti prietenii si mai si. Botezul Iuniei a avut tematica „PINK” pentru ca printesele nu poarta alta culoare pă ele. Chiar si Sandu Lungu de la intrare purta ceva roz. De aici incolo va incepe concursul „Romanul e tampit”. Unii au venit cu chiloti de mamaie roz cu buline albe peste pantalonii de costum. Altii cu o sticla de Vanish mare pe post de accesoriu. Desi e cel mai prost exemplu, eu am fost amuzat de cei ce au venit cu o cutie de Orbit pentru copii in caz ca cineva incalca dress-code-ul. Dar cine sa aibe atata tupeu incat sa o sfideze pe Iunia „Goarna” Rasty. La distractie nu ne-a intrecut nimeni in seara aceea dar, sa nu uitam de ce am venit cu adevarat. 

Iunia a reusit sa incoloneze toti invitatii dupa bunul plac. Cand venea cineva sa o salute, daca micuta radea, insemna ca e om bun si de incredere. Daca se smiorcaia, rezulta faptul ca e un sarpe profitor. Un adevarat radar. Chestia e ca nu a gresit in privinta nimanui. Inca incerc sa-mi explic cum a reusit asemenea performante. Serios ma, cum e posibil asa ceva?

*Daca asta nu e un exemplu cum ne traim vietile In jurul femeii, nu stiu ce sa mai fac sa va conving.*

Toata casa era incolonata de acum dupa Iunia. Nu va imaginati ca nu era asa si pana acum dar nu mai exista o alta activitate fara acordul ei. Trebuia sa inaintam cerere scrisa semnata si pusa amprenta de Iunia pentru a fugi pe afara. Nebunie mare ma matematica completa. Nici nu mai vorbeam unul cu celalalt. Ne mai intrebam din cand in daca mai rezistam, pentru ca o luasem razna. Tata de exemplu este un impatimit al salii de forta, si merge la sala cu o geanta super profi. Cand vine acasa, arunca geanta langa canapea si isi vede de treaba. Pe Iunia o scotea afara intr-o geanta-patut de copii de marimi asemanatoare cu geanta de sala. Dupa ce a fost frecat la mandarina de toti din jur la plimbarea obisnuita, in sfarsit se ajunge acasa. Avand in reflx sa arunce geanta langa canapea, a vrut sa repete schema involuntar. A facut elan in spate gentii si cand era gata-gata s-o arunce, o vede pe Iunia distrandu-se in patut. Toata viata i-a trecut prin fata ochilor lui tati. Noroc ca nu a dat drumul gentii. Mama se enervase si o vedeam in slow-motion strigand „Niiiiiiccckkkkkk eessttii uunn ddoobbiittoocc! Doooorrrrmmmiiiii pppeeee canapeeeaaa”. Preventiv, si eu am dormit pe jos in seara aia. 

Dupa un timp, planul meu incepea sa functioneze. Aveam libertatea pe care mi-o doream cu atata ardoare. Faceam ce voiam eu si eram un free elf. Ca si Dobby de altfel. Dar nu imi mai pasa de asa ceva. O vedeam numai pe Iunia in fata ochilor si in acea perioada mi-am fixat telul suprem. Sa devin un etalon in comportament, gandire si actiune. Un barbat get-beget pentru a fi exemplul ideal pentru galusca aia bocitoare. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s