IMI PLACE SA MA LAUD – #CCFM CHAPTER 7-8

CAPITOLUL 7 – DEZAMAGIRILE AU ROSTUL LOR
*V-am zis cele mai semnificative exemple din viata mea. Exemplele ar fi putut continua dar sigur ati inteles faptul ca sunt un fustangiu de succes.*
Experientele mele cu fetele nu au fost tocmai fericite. De ce? Tinteam prea sus si balanta dintre pretentii / oferta nu se inclina spre partea mea. Dar m-au facut sa devin om ok si viitor barbatel care stie ce vrea. Drept consolare, ma cuplam la doua saptamani cu cate una din scoala,de nivel satisfacator cerintelor mele, pentru ca de ce nu. 
Devenisem popular. Ma cunosteau toti din scoala iar fetele mai mici ca mine, pur si simplu ma idolatrizau. Am auzit cazuri in care scriau la finalul caietelor "Love Dimi", "Dimi Rasty's bbygirl" , sau cand am imprumutat niste creioane unor fete de clasa a VI-a, de erau lesinate ca le bag in seama. O sa credeti ca va mint, dar toate aceste dezamagiri imi dadusera un upgrade pozitiv al imaginii ce prindea wow la publicul femeiesc. La cel ce nu-mi prezenta interes. Un fel de The Weekend roman fake fara parul ala caraghios in cap. 
Nu eram vreun macho man, dar aveam papagalul frumos. Eu le ziceam ce voiau sa auda si ele dansau dupa muzica mea. Urma sa ajung la liceu in curand si-mi trebuie un background sanatos pentru a intra in gratiile colectivului licean. Invatatura nu ma pasiona intr-un mod exceptional, fotbalul e de cocalari si nici nu stiu sa desenez. Am 1.92 si stiu sa arunc la cos. Ce ar fi sa ma inscriu la un turneu de baschet in aer liber sa vedem unde ma duce vantul. Doamnelor si domnilor, de aici incolo incepe cu adevarat viata. 
CAPITOLUL 8 – FUSTANGISM BASCHETBALISTIC
Stiu cate ceva despre baschet. Mama imi povestea din perioada in care juca ea la liceu. "E un sport pentru oameni inteligenti. Fetelor le plac baschetbalistii, crede-ma pe cuvant." Ma manca putin sa o intreb daca ei ii place de tata, dar ma fascina mai mult partea cu mingea la cos. La ora de sport, i-am cerut o minge profului si am inceput sa arunc cu doua maini de la linie de libere. Primele aruncari au fost avioane, cele ce au urmat atingeau inelul. Tot asa pana spre sfarsitul orei cand am reusit sa bag doua consecutive. Doua consecutive esti nebun?
La urmatoarea ora, am decis sa refuz draft-ul NBA, si m-am dus la fotbal in curtea scolii. Eram cel mai prost jucator de pe teren si cel mai prost la fotbal. Stateam in poarta pentru ca eram cat ea dar eram multumit pentru ca aveam motive sa ma dau "sportiv". Acum ca le pun pe hartie, imi vine sa imi dau cartonas rosu. Galben pentru atitudine si descalificator pentru glume.
Am castigat meciul cu 1-4 si ne retrageam spre vestiare. La intrarea in sala de sport era cineva ce avea sa imi schimbe viata si nu, nu era de la politie. Este vorba despre un barbat de aproximativ 1.75m, fizic similar unui jucator de rugby retras din activitate, chel si cu expresia TradeMark "Esti un animal prost." Cristi pentru unii, domn profesor pentru toata lumea.  
*Cum se face ca vine un antrenor de baschet sa ma cheme la el la echipa dupa cateva zile de la marcarea celor doua cosuri consecutive?*
Cand am ajuns in dreptul lui, mi-a spus pe un ton de gentleman: "Ce-ti pierzi timpul ba cu fraierii aia la fotbal? Esti inalt si eu pot sa fac om din tine. Haide la Vlaicu." I-am zis ca ma duc si nu m-am dus. Eram prea cacacios sa iau o asemenea decizie. Plus ca mai era o saptamana de scoala. Daca vreau sa joc baschet ma duc in parc. 
Barbosul de Sus avea alte planuri cu mine. Imediat dupa mini chat-ul cu domn profesor Cristi, vedeam baschet oriunde ma uitam in jur. Reviste, filme, emisiuni TV, stiri. Lumea o luase razna! Imi doream un time-out asa ca a doua zi, mi-am luat familia la o plimbare. Cu totii voiam sa mergem undeva unde nu am mai fost pana acum asa ca drumul ne era indicat tot de Barbos. Ne-a dus pasii catre un liceu pompos, portocaliu pe exterior, cu poarta larg deschisa si un teren de baschet, suprapopulat cu copii relativ de varsta mea. Pentru cunoscatori, este vorba de "Grigore Moisil". Un lacas sfant al baschetului si start-up pentru foarte multi jucatori emblematici precum ..eu. 
Nu am putut sa ma abtin. Am intrat pe portile alea mai repede ca Romania in datorii si am vazut .. magia. Nu pe bajetii mari cum fac spectacol. Ci pe fetele-manechin de pe marginea terenului ce se holbau la ei. Ba esti prost, una era sa lesine de extaz cand a dat Gabos slam-dunk. Calculele sunt simple. Ai o minge, o bagi la gaura si pleci acasa cu domnisoara. Mama, tata, ne vedem acasa! 
Mama si tata au mers acasa dar m-au luat si pe mine la pachet. Era tarziu si cica sa vezi Doamne sunt prea mic pentru a sta singur afara la ore tarzii, departe de casa. Ia stai putin. De cand 700m de apartament inseamna departe de casa?! 
Au trecut cateva zile iar mie imi statea 24/7 gandul la curtea liceului Moisil. Nu ma mai uitam dupa nici o domnisoara si nici ca ma mai interesa invatatura. Stiam care e problema. Nu dadeam curs atractiei mele catre baschet. Trebuia sa pun piciorul in prag, sa le spun alor mei cat de mult vreau sa ne intoarcem la Moisil sa joc baschet, indiferent ce pret trebuia platit. Merit sa fiu ascultat!
Chiar nu stiu cum sa incep sa va explic trairile mele interioare din acele momente. Comparam baschetul cu o femeie foarte frumoasa cu care vreau sa am o relatie stabila si fericita pentru tot restul vietii mele. Da ma stiu, muriti de oftica pentru ca in imaginatia mea stiu sa o personific. Uite inca un motiv pentru care o iubeam pe "Basquette". Ea nu ma judeca si ma lasa sa ma agat de gaura ei oricand am chef! Nu ating inelul dar daca as putea, m-ar lasa!
Ajuns subiect pe ordinea de zi in Sedinta Decizionala a familiei Rasty, am decis sa atac cu toate armele din dotare. Mi-am sustinut hotarat punctul de vedere, ba chiar am prezentat si un PowerPoint, pentru a ma asigura ca sunt inteles. Membrii juriului "Vocea Familiei" au raspuns afirmativ. Din cele trei scaune ale juratilor, s-au intors doua pentru ca Iunia nu ajungea la buton. Ce mai asteptam fratilor, haideti sa mergem! 
*V-am trimis in toate partile cartii cu precizarile mele fara nici o destinatie finita in majoritatea cazurilor. Reperele spatio-temporale lipsesc cu desavarsire si nici prea multe detalii fizice nu aveti despre mine. Nu am facut-o fara un scop anume sa stiti. Pana in clasa a X-a, deobicei habar n-ai de capul tau. In cazul meu sigur a fost asa. Nu am avut mari repere despre propria persoana dar stiam clar toate gandurile si framantarile interioare ce ma cuprindeau. Am scris asta in caz ca vrei sa arunci cu cartea de pereti din cauza stilului cu care scriu. Vor veni si zilele bune imediat. Promit.*
Era al treilea weekend din luna mai daca nu ma insel. Conform Pactului de la Lujerului, semnat si parafat de comun acord de toate partile implicate, vom merge in Moisil iar ai mei vor merge intr-un parculet invecinat cu Iunia pana la terminarea dominantei mele pe acel teren neexplorat de mine. Toate au fost puse la punct inafara de ultima parte. Eram un anti-talent de pe teren. Norocul meu a fost ca nu era urma de fata prin zona. Tineti minte ca mai sus va povesteam partea cu timiditatea dobandita din "cucerirea" Andreei 6F? Ma cuprindea in cele mai nepotrivite momente. 
Am fost subiectul principal de misto-uri in acea dupa-amiaza. Aruncam cu doua maini, nu stiam regulamentul, ii loveam pe toti si era sa ma iau la bataie cu un jucator de la Dinamo mai mare ca mine cu un ciorap pe mana. Boss e cald afara. De ce sa iti pui ciorapi pe maini? Imediat dupa conflictul aplanat, am auzit un nou-venit spunand: "V-ati inscris ba la Sport Arena? Mai sunt 50 de locuri libere." Trebuia sa stiu ce e aia si trebuia sa fac un PowerPoint nou pentru a pune act aditional pe Pactul de la Lujerului. "Vreau la Sport Arena" desi nu am auzit de el in viata mea! 
Sport Arena era magia de la Moisil x1.000. Elitele baschetului romanesc si crema iubitelor de sportivi la un loc. Acel moment a fost decisiv. Imi amintesc cum ravneam din tot sufletul sa devin jucator profesionist de baschet. Stiti cine erau vedetele la categoria Under 14 si Under 18? Jucatorii de la Aurel Vlaicu. 
Au trecut aproape 3 luni de la acea experienta anterior relatata. V-am obisnuit cu povestiri spuse la un misto lejer despre cum imi iau viata singur peste picior. Nu si acum. Cel mai greu e sa faci curte unui sport cu care vrei sa fii intr-o relatie. Am alergat slabit muncit sacrificat tot ce imi era mai comod pentru a fi acceptat ca si baschetbalist. Cel mai greu e sa treci peste niste misto-uri constante ale celor mai mari pentru ca nu esti bun. Ma atacam doar cand eram singur si ma invinovateam pentru ca nu reuseam sa fac in 3 luni ce dobandisera ei in minim 3 ani. Nemultumirea asta continua fata de propria persoana va ajunge sa ma duca pe niste culmi nebanuite. Foarte bine ca baschetul m-a tratat urat in primele luni si nu m-a lasat sa fiu fustangiu. Pentru un asemenea gest,nu voi intenta divort vreodata baschetului. Awwwww
Vacanta era pe terminate asadar am revenit la gandurile legate de performanta visata si Aurel Vlaicu. In acea sala, am intrat pregatit sa cad si sa ma ridic de cate ori va fi nevoie, sa dau piept cu mistourilor bajetilor si sa dovedesc tuturor ca pot obtine orice imi propun. Profu m-a salutat politicos spunandu-mi "ce faci ma malai mare?", apoi mi-a lipit o banca de spalier. 
– Sari pe banca te rog frumos. 
– Are rost? 
-Da. Ori sari ori te duci acasa. 
Am sarit cat am putut de pe loc, varfurile ghetelor mele s-au lovit de marginea bancii, am dat cu capul de spalier si am cazut pe jos. M-am ridicat incet, mandru si cu lacrimile mascate. Ceea ce mi-a spus profu, mi-a dat aripi. "Haide Rasty, avem foarte mult de munca." 
Omul asta era complementar pe visele noastre. M-a invatat mai multe despre femei decat m-a invatat tata. Daca nu dai totul pe teren, cum sa fii capabil sa dai totul inafara lui? Principii personalitate curaj munca. Eram tratati ca niste barbati desi unii erau adevarate pi2de.  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s